- strungár
- s. m., pl. strungári
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strungár
Look at other dictionaries:
strungar — STRUNGÁR1, strungari, s.m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [var.: (reg.) strugár s.m.] – Strung + suf. ar. Trimis de Catalin Gherghe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRUNGÁR2, strungari, s.m. Cioban care mînă oile la strungă… … Dicționar Român
strungări — STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. ări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRUNGĂRÍ vb. v. struji, strunji. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime strungărí … Dicționar Român
mânător — MÂNĂTÓR s. v. hăitaş. Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonime MÂNĂTÓR s. v. peţitor, strungar. Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonime mânătór s. m., pl. mânătóri Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
strungaş — strungáş, ă, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungar, strungaci, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreaţă, strungaci, strungar, strungariţ, strungăreţ. Trimis de… … Dicționar Român
strungărie — STRUNGĂRÍE1, (2) strungării, s.f. 1. Meseria strungarului1; strungărit. 2. Atelier unde îşi desfăşoară activitatea strungarul1. – Strungar1 + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRUNGĂRÍE2 s.f. Ocupaţia strungarului2. –… … Dicționar Român
cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… … Dicționar Român
strujitor — STRUJITÓR s. v. strungar. Trimis de siveco, 26.11.2007. Sursa: Sinonime STRUJITÓR strujitori m. Muncitor specializat în operaţii de strujire (cu ajutorul strungului). /a struji + suf. strujitortor Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
strung — STRUNG, strunguri, s.n. Maşină unealtă cu ajutorul căreia se execută operaţia de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimţuire etc. prin aşchiere a unei piese. – Din sl. strungŭ. Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX 98 strung s. n … Dicționar Român
strungariţ — strungáriţ, ă, adj. (reg.; despre oameni) cu strungăreaţă, strungaci, strungar, strungaş. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
strungă — STRÚNGĂ, strungi, s.f. 1. Loc (spaţiu) îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiţă îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ p. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop) Trecătoare (pas)… … Dicționar Român
